marți, 21 septembrie 2010

ASPR-işti în tabără


Dupa multe dezbateri asupra importantei taberelor studentesti, ASPR-ul a ajuns la mare! Am tras o singura concluzie din aceasta experienta bine meritata: e nevoie ca studentii sa-si poata permite o excursie, e nevoie ca voluntarii sa isi incarce bateriile dupa un an plin de activitati, e nevoie de TABERE STUDENTESTI OAMENI BUNI!

Abia azi ma simt un om normal, am recuperat ore de somn la greu....de tabara ce sa mai zic?A fost foarte fain, incepand cu conditiile de cazare, papa buna, barmani de gasca, vreme faina, valuri, vocile ascutile ale comerciantilor de pe plaja: "Gogosi calde avem!""Porumb in lapte avem" ,drumuri cu trenul, pierdut in eforie, pierdut in costinesti, pierdut in spatiu...plimbari intre "Calul Alb" ( a se intelege localul White Horse), Tropicana, si Budha Bar:)):)) Mi-am setat noi recorduri: ore de nesomn, ore de stat pe plaja...si altele. Am vazut un rasarit esuat, in sensul ca soarele era ascuns dupa nori, am fugit in largul marii cu un vaporas care ne-a cam taiat pofta de mancare....am cunoscut mai bine oamenii minunati din ASPR si oameni faini din ANOSR

, am facut multe...a fost o experienta care in acelasi timp mi-a si descarcat si incarcat bateriile...Va multumesc! “


Pentru mine a fost o vacanta excelenta...as spune ca mi-a incarcat bateriile si sunt pe PLUS. Mi-a placut tot de la drumul de 16 ore cu trenul, cazare, barmani amabili (cel putin:))), negustorii pregatiti sa ne bage pe gat "Gogosi calde cu ciokolataaa, si gem", soare numa' bun de bronzat, apa curata si nisip fin, valuri maaari, drumurile prin
Costinesti, si concertele ANOSR-istilor, frigul indurat dimineata la intoarcerea cu trenul de 5:45, si apoi dormitul din greu, asteptarea cu nerabdare a desertului de la pranz ("oare ce ne da azi?"), si ultimul desert , adica eclerurile, drumul la Mamaia si inapoi. Totul mi-a placut, cu bune cu rele, p

entru ca am putut sa stau mai mult cu voi si sa ne bucuram impreuna de peisajul acela superb.....(care ne va ajuta la relaxare pe timp de sesiune si licenta:))”

O sa-mi fie dor de Briza Marii, de cocktail-urile sau inghetata luate pe bonuri, de calatoriile cu trenul aproape zilnice, de oamenii cu care ne-am intalnit la Costinesti, de Roxi Cardos obosita, de Mire, obosita si ea da' mai facea eforturi sa inteleaga ce vrea sa zica Roxi, de Nico si rugaciunea ei de la masa, de darnica Ale care si-a cheltuit ultimii bani pe cadouri, de Andreea care a facut efortul de a se trezi la rasarit (si a meritat, i-au iesit super pozele!) si de Ralu, cu care infruntam valurile marii agitate. Si o sa-mi fie dor si de mine, Ale Pacurar, care s-a distrat foarte fain si care de cand a ajuns acasa tot la vacanta asta se gandeste. :)”

Se vede ca Ale e Hr'ista, dar o sa va arat ca si eu stiu sa fiu, si chiar daca va scriu dupa o noapte de dansat hore ardelenesti la nunta, tot pot sa zic ca mi-e dor sa mai stau la aceeasi masa cu voi, sa ne bem cafeaua impreuna, sa radem la glumele lu' Nico si ale lu' Ale P, sa-mi zica Buna dimineata Mire (singura mai matinala dintre voi), sa o ajut pe Roxi sa-si aleaga tinuta de seara, sa incerc talente de fotograf cu Ale S, si sa o vad pe Ralu carabanind cu gratie la bagaje spre gara.M-am simtit foarte bine cu voi fetelor, si mi-a placut ca am reusit sa fac tot ce mi-am dorit, am fost si in costinesti, si in mamaia, si cu telegondola, cu autobusul decapotabil, am inotat, am stat la soare, am prins cel mai fain rasarit din istoria mea si desi am infruntat un drum inteminabil de intoarcere si m-am ales cu o raceala de toata frumustea, pot sa zic ca voi aseza clipele petrecute cu voi in cutia cu cele mai faine amintiri.

Ps: mi-e dor de agitatia din camera, stiam eu ca nu -mi place sa stau singura “


De Roxana Cardoş - preşedinte

2 comentarii:

Andra Magda spunea...

f fain ASPR-isti! :D

asta`i spiritu` :x

Léda spunea...

Doamne ce stil ASPR-ist asa-i Andra?!?!?! Nu mi-a venit sa cred cand am citit. Atata is de bucuroasa ca am dat mai departe exact ceea ce e cel mai important!! Nu-mi vine sa cred...zici ca noi am scris :)))