A mai trecut...

A mai trecut o zi, un an… si lumee lumeee ASPR a votat !!!

Pentru inceput vrem sa multumim vechiului Consiliu Director pentru toata munca depusa, tot ce au intreprins anul acesta, toate ideile marete pe care le-au dat mai departe, toata aprecierea lor fata de noi si toata grija pe care ne-o poarta.

Aceste fete sunt primele 7

Fost PRES: LEDA Bogyo

Fost vice/coordonator EDU: ANCA Voicu

Fost secretar/coordonator FIN: ROXANA Petrus

Fost coordonator SHT: DANA Dumulescu

Fost coordonator TR: DIANA Candea

Fost coordonator HR: DEEA Cristea

Fost coordonator PR: ANDRA Magda

Ce-am facut un an? paaaii…. am avut… un an an al nostru si al vostru, momente care ne-au dat incredere, clipe care ne-au dobarat, oameni care au avut grija de noi, ideile noastre si planurile, incurcaturile de care acum radem, reusitele pe care le pastram cu noi, lungile nopti, discutiile la trei, etajul si ora, ignorat intentionat sau cand nu-ti dai seama, cand simti ca ai gresit, cand vrei sa vorbesti, iar ceva te aduce inapoi, cand nu e nevoie sa vorbesti si totul are sens, cand stii ca nu e bine, si totusi vrei sa afli ce se intampla, cand ai ajutorul cerut, cand ai ajutorul cuvenit, cand totul se invarte, cand glumesti si te sperii, cand imbratisezi in loc de cuvinte de apreciere, cand lucrezi pentru ei, cand nu te poti opri, cand nu iti gasesti rolul, cand mersul la gara nu-ti mai spune nimic nou, cand nu cunosti pe nimeni sau ii cunosti pe toti, cand meriti, cand nu ti se da, cand te surprind, cand nu stii ce sa faci, cand afli ca nimeni de fapt nu stie, cand ai un model, cand esti un exemplu, cand vorbesti prea mult, cand esti apreciat, cand esti certat, cand lumea intelege ce vrei, cand ele te inteleg, cand ele rad, cand impartasim aceleasi emotii dar nimeni nu le poate descrie, cand intri pe usa si stii ce te asteapta, cand nu poti lipsi din poza, cand iti pare rau ca ai intarziat, cand vrei mai mult, cand stii ca e de ajuns, cand stii cui sa dai mai departe pana cand se descurca singuri…

Fetelor !!! (caci doar noi mai putem spune asta :D) promisiunea pe care ne-am facut-o la inceput am dus-o la capat: cum am intrat, asa am si iesit !

Vine anul nou, poate un revelion, poate o revolutie :P ne-am pregatit impreuna si acum mergem mai departe spre un nou inceput in ASPR, un nou CD !!!

Echipa veche are incredere in acesti oameni, ii felicita si ii strange sincer de mana pe:

PRESEDINTE: Roxana Cardos

Vicepresedinte/Coodonator EDUCATIONAL: Mirela Bilc

Secretar General/Coordonator FINANTE: Raluca Georgescu

Coordonator STIINTIFIC: Thais Sajin

Coordonator TRAINING: Cristina Sangeorzan

Coordonator RESURSE UMANE: Alexandra Samsodan

Coordonator RELATII PUBLICE: Dragos Botcau

De acum, fetelor si dragos :P e randul vostru !!! E randul vostru sa fiti asa cum vreti sa fiti, sa faceti ce doriti si sa duceti ASPR unde va duc cele mai indraznete vise !!!

Totul are sens, o forma si noi intelesuri. Lumea asta mica, pe care o descriam acum ceva timp, este chiar asa, este ea cea care te pregateste, te formeaza si te indruma.

FELICITARI uriase din partea noastra, a echipei si tuturor !!! Spor in mandat !

toate pozele aici

La Multi Ani ASPR !

Avem 18 ani ! Suntem majori !

Un cadou simbolic din partea noastra, ASPRului......

Profilul perfect al voluntarului

Voluntarul poate sa faca orice. Nu numai ca poate sa faca orice dar si vrea sa faca orice, interiorizand aceasta idee, ca doar este voluntar. Si din nou, el pe langa ca vrea, poate!
Voluntarul poate sa mearga pur si simplu la o papetarie sa ceara hartie si pixuri si “orice mai aveti sa ne dati” invocand un proiect/eveniment.
Daca ii ceri voluntarului sa iti aduca un snitel de pui aburind, nu prea fierbinte dar nici prea rece, acesta nu numai ca iti va aduce un snitel de pui aburind, nu prea fierbinte dar nici prea rece, iti va aduce si sucul tau preferat ca bonus, fara sa dea un ban pe el.
In perioade de stres voluntarul e singurul care iti spune ca nu-i stres. Ba mai mult te si convinge ca nu-i stres ca doar e volunatar si poate.
Voluntarul comunica asertiv chiar si dupa 30 de ore nedormite, cand mai sunt inca cel putin 12 in care trebuie sa stea in picioare.
Voluntarul va indeplini orice sarcina, indiferent care este aceasta.
Voluntarul iti raspunde la intrebari si are rabdare chiar si la 3 noaptea cand el a doua zi are 2 examene si 2 prezentari de facut.
Voluntarul te tine de mana si te face sa razi chiar daca tu esti cu pachet de nervi.
Voluntarul iti zambeste de dimineata pana seara in orice imprejurare.
Voluntarul iti bea el berea ta daca tu nu mai poti.
Voluntarul te duce acasa chiar daca sta in celalalt capat al orasului si e mai turmentat ca tine.
Voluntarul nu are timp pentru el. Voluntarul trebuie sa fie activ social si un model pentru tine.
Voluntarul are un stil de viata sanatos. De asta trebuie sa ia masa la orele la care se ia masa, chiar daca e la un curs de 6 ore. Solutia: picnic cu mancare sanatoasa in spatele amfiteatrului.
Voluntarul e mereu prins intre sedinte, proiecte, evenimente si sarcini. Cu toate astea el e mereu cu tine la petreceri si student cu bursa.
Voluntarul are licenta facut inainte sa inceapa anul III.
Voluntarul poate sa mearga in cel mai scumpa club din oras cu invitatie si sa si primeasca 80 de beri gratis.
Voluntarul iti cunoaste problemele si are metodele sa te ajute.
Voluntarul nu renunta. Voluntarul reuseste.

Inspirat din viata reala, a mea si a celor din jur… cateva idei… pentru ca voluntarul poate mult mai mult, stie si vrea.

Powered by Andra!! =)))))

Începuturile...

Făcând curat în camere printre toate cursurile şi foile, m-am gândit că i-ar prinde bine o curăţenie şi laptop-ului meu.:) Şi aşa am dat peste un document foarte preţios.:D L-am scris după prima săptămână de la facultate. Am lăsat tot aşa cum am scris atunci, nu am schimbat nimic.

Şi ca să înţelegeţi detaliile personale, Osono e numele trupei mele de teatru şi Rătăcirea este prescurtarea titlului piesei de teatru în care am jucat un an (Fragmente din povestea rătăcirii). Cu oamenii de aici eram foarte foarte uniţi! Ne cunoaşteam cu bine, cu rău, cu tot şi trăind atâtea împreuna eram mai apropiaţi decât cu oricine altcineva din întreaga lume! O să vă daţi seama de ce v-am dat detaliile astea. :)

“Iooooi aşa îmi place aici!! Îmi place facultatea şi îmi place viaţa aici in Cluj!! M-am aşteptat la mult mai rău...Primele zile chiar au fost foarte grele. Am avut un complex de inferioritate doooamneee...nu-mi găseam locul, mă chinuiau o grămadă de întrebări, de ce sunt la secţia română, de ce am venit la psiho, ce vreau, ce se întâmplă? Eram speriată şi tulburată. Până la urmă a treia zi m-am decis să mă duc la un evenimnet organizat pentru boboci. Experienţa asta cred că mi-a determinat toată viaţa mea ca studentă. M-am convins că sunt la locul potrivit între oameni potriviţi, şi da! am decis bine!

De fapt totul a constat într-un joc simplu, toată lumea a vorbit cu toată lumea 5-7 minute. În aceste câteva minute s-au născut nişte conversaţii atât de profunde încât nu mi-a venit să cred! Peste întrebări superficiale am văzut că toata lumea vrea să dăruiască, să dăruiască din el/ea. Sunt nişte oameni atât de frumoşi, energici şi hotărâţi! Eu am crezut că la psiho merg oameni care nu ştiu unde altundeva să meargă, dar acum văd că e fals. Eu ador să fiu cu ei, ador facultatea. Oamenii din ASPR sunt parcă ar fi din Osono. Deschişi, veseli energici şi dornici de a ajuta! A fost o persoană cu care n-am schimbat nici măcar un cuvânt, dar a venit la mine să mă ajute dacă am nevoie de ceva. Vorbesc cu mine parcă am fi prieteni de mult, serios...cu oameni aşa deschişi nici măcar acasă nu m-am întâlnit! După evenimentul ăsta deja m-am simţit în siguranţă. Ziua următoare deja veneau la mine, mă salutau, mă pupau şi stăteau de vorbă cu mine.”

(chestii trestii despre facultate, teatru, etc..sar la următoare parte legat de ASPR)

“Hmm...cât despre ASPR..mie mi se pare foarte atragător, eu o să mă bag fără îndoială! Simt că aici pot să învăţ foarte multe, e un loc în care pot să mă desprind şi să mă dezvolt. De fapt eu o să mă bag mai mult pentru oameni. Simt că e un colectiv incredibil de puternic, când mă uit la ei parcă aş fi în Rătăcirea. E o iubire şi un respect incredibil între ei. Se vede cum se ajută între ei, cât de uniţi sunt! Simt acelaşi spirit de colectiv pe care l-am simţit acasă în Rătăcirea. Scop comun, iubire, respect, coeziune. Şi pe lângă toate astea sunt oameni foarte deschişi, un colectiv foarte deschis. Pierd si primesc membrii noi aşa ca şi noi. Oamenii pleacă, oamenii vin, dar colectivul supravieţuieşte, renaşte şi totul merge mai departe. “

Mda...asta a fost prima mea părere despre ASPR-ul nostru drag şi după un an pot să zic cu certitudine că nu am greşit!

A time to be born, a time to die... ASPR Life (e de bine mai :p)

A time to be joyfull, a time to cry.

Un timp de sfarsit, un timp de inceput. In aceasi perioada unele lucruri se incheie, altele se incep, altele se incep in continuarea capitolelor incheiate.


Se incheie primul sezon din ASPR. Cu sentimente de implinire. Ceva s-a schimbat in tine in acest an. Ai inceput cu o simpla dorinta, care ti s-a implinit. Au venit provocarile, carora le-ai facut fata. De pe seama unora ai fost laudat, pe altele le-ai refuzat pentru a-ti menaja resursele pe care le ai. In unele intamplari ai cazut ca din intamplare dar ti-au adus succese. In cele din urma esti fericit, iti sunt dragi toate momentele petrecute aici si vrei sa le memorezi cat mai bine. Sa ai din ce invata, sa dai mai departe.


Se continua procesul de dezvoltare. Acum e un timp pentru schimbare. Tot se invarte in jurul tau si vrei sa stii cum. Ai atatea planuri pe care sa le invarti anul acesta… oricum ar fi esti o particica prea importanta pentru intreg. Nu ai cum sa cunosti ce iti rezerva ziua de maine, dar ai cum sa imbunatatesti starea actuala si ziua de azi si momentul acum. Cam asta-i planul, dar cand totul cade iti amintesti ca lucrezi pentru inca cateva sute de oameni si atunci nu vrei sa lasi totul balta. Deci ai incredere in tine, ceilalti au, si tu in ei, asa ca te vei ridica mai mult, zambesti :).


Capitolul pe care acum il incepi e restul vietii.

ASPR Life - cateva zile de vara :)

Soare, ploaie, nisip, imbaieri fortate intr-o mare inghetata, bere , prieteni noi.

Minivacanta ANOSR. Frumos.

Probabil o bine meritata vacanta pt fiecare.

Ca ANOSR, am fost din nou un grup de tineri energici si hotarati, pusi pe distractie, dar si porniti sa aduca o imbunatatire in randul nostru, al studentilor, precum si in cadrul intregii societati. Da , viitorul arata/suna bine cand e reprezentat de oameni ca noi :) (n.b : nu vad modestia ce fiind neaparat o valoare- asta e!-deci ne voi lauda in continuare).
Am dezbatut pe plaja problema votului, am jucat multa Mafia, am cantat alaturi de formatii de renume( vezi Mihnea, solistul de la Luna Amara cu tricoul Next Junior pe el :P )...am facut de toate pt toti. Ne-am simtit bine impreuna, fapt ce mi-a re-re-readus la constiinta bucuria de a face parte dintr-o familie mare-mare, cat toata Romania :)

Nu imi ramane decat sa ma bucur, ca noi, ASPR, facem parte dintr-o astfel de familie. E un drept pt care am luptat si pe care il meritam. E un prilej sa crestem mari si trebuie sa-l valorizam la maxim- la asta ne pricepem, bravo noua :D!
Cu toata frumusetea marii, suntem nerabdatoare sa cutreieram dealurile Clujului , sa ne revedem si pupacim ai nostri dragi prieteni ASPRisti.
Ali, Leda, Alisia

PS: ca veni vorba de revedere, se preconizeaza un AG ASPR pe marti (6 mai)... :D

ASPR - Life -

Un mic inceput pentru ceva mare. Asa e blogul acum, asa e ASPR pentru Life.

E o mica lume compusa din tot ce trebuie si vrei sa stii despre ce urmeaza in viata. Aici inveti, descoperi, gresesti, zambesti, planifici, reusesti. Ajungi sa nu mai dormi noaptea de dragul unui proiect pe care vrei sa il termini. Toate la un loc, impreuna cu oameni care, intre timp, ti-au devenit dragi, apropiati, prieteni de incredere. Alaturi de ei depui eforturi voluntare. Si pentru ce? Pentru cei din jur? Pentru cei aflati in dificultate? Pentru ceilalti studenti? Ca vrei tu ca ei, sa stie ca se poate mai bine? Si? Ce-i cu asta? Unora nu le pasa... te judeca atunci cand refuzi o bere cu prietenii in favoarea unui proiect sau poate a unei iesiri din oras. Daaar... toate astea duc undeva, si totusi se spune ca noi suntem primii la sedinte si ultimii care pleaca de la petreceri. Pentru ca asa facem, viata ca voluntar ASPR-ist e cantec pentru voie buna.

Na uite ca am incercat si am facut si asta. Asa e frumos. Intotdeauna sa faci ceva nou, ceva mai bun decat pana acum, de fiecare data.

Noapte buna ! Azi dorm... cred :)